tata încrusta cu brișca
pe mâna stângă
numele noului născut
picăturile de sânge
ni le împărțea frățește
până în ziua
în care
s-a născut
cel de-al cincilea dintre noi
n- a mai avut loc pe braț
să facă semnul ultimului născut
de fapt a și uitat numele
pe care
îl avea în gând
și nici nu i- a mai dat numele lui
până in ziua în care Dumnezeu
l-a certat pentru
o faptă ce nu o făcuse
dar o puse în gând

acum anotimpurile plecărilor noastre
le numără pe degete
și le încrustează în sens invers
pe mâna sa stângă
și niciodată nu-i iese socoteala

uite așa trecuserăm de primii ani
ca vântul prin miriștea
din grădina bunicii
fară tata
fără mama