Tumult, mânca-l-ar lupul, bea din viaţă
Tăceri de taine-n zori când le sugrumă
Şi plânge a eternităţii mumă
Ai clipei veci de omul nu învaţă.

Iubito-n liniştea luminii du-mă
Şi chip cioplit să curgă pe-a ta faţă
Iar venerarea mea de te răsfaţă
Să fie cât pe a comorii sumă.

Nu asculta telurica mea zarvă
La care traiul aprig m-a împins
De timp în ale mele plete nins
Dar nevăzând cum îngeri ies din larvă.

Izbeşte-mă de zidul cu icoană
Din care-arunci priviri de stea tirană.