hohote de rîs atît de reale ca niște execuții rusești
două în piept, unul în cap și distanța scurtă dintre ele în care
încape o lacrimă suficient de mare să navighezi ca un alt columb
sau magellan în căutarea adevărului fără să-l atingi

un hohot care acoperă lumea și nu-l aude nimeni în afară de tine și
asfaltul care tremură sub apăsarea industriei
metroul, tramvaiul, autobuzele, camioanele fac pămîntul să se clatine
noi diamante apar acum
pămîntul e o fabrică de stele

shine on you crazy dimond, ajuns acum clișeu, diamantele ascunse în altă parte
și tu ești doar haina murdară care le-a purtat o vreme
soarele răsare, îi aud muzica, dar ei aud sirena care îi cheamă în circul foamei
și dincolo de foame e minciuna, ca ziarele purtate încă de suflul exploziilor
lipindu-se de fețe, cu titlul mare războiul s-a sfîrșit

totul începe să se dărîme, mai întîi visele, apoi viziunile, halucinațiile, delirul
închipuirile, speranțele, terraformarea creierului e pe cale să se finalizeze
inconștienții încă mai adoră sau merg la biserică și totul încape
într-o lacrimă

nu mai e o viziune, syd, toți oamenii sar de pe acoperiș să cadă în viața lor
strălucirile sunt false și coșmarurile sunt frumoase acum
după orice pană de curent.