dacă ar fi după sine, în jocul mic al vieții,
nu aș face nimic sau aş împacheta umbrele cu celofan și
aș merge mai departe prin marea umbră. (vorba aia: chiar dacă cerbilor le este sete, noaptea tot vine.)

aș avea libertatea să ciup iarba pentru noroc sau pentru trezire.
aș ronţăi pentru că mi-ar plăcea actul în sine, deci inconștient.

firmiturile de pe bărbie ar fi luate în zbor de un cioc.

drumul ar fi plin cu iarbă, cu pietre, cu diverse acareturi domestice.
și ar coti acest drum din când în când, ca o ţeavă de apă și gaz.

mirosul din jur ar fi așijderea ca la un dezastru rural.

dar cum nu este după sine în jocul mic al vieții,
totul este mereu altfel
sau mereu invers.