Avea coşmarul poale lungi de frică
În somnul din ce bezna e rămasă
Stăteam cu demonii cheflii la masă
Iar Dumnezeu tenebra nu mi-o strică.

Erai de-al naibii dulce şi frumoasă
Dar pielea ta era ca de urzică
De palmele-mi atingeri moi să-ţi zică
Şi spaima înota pe-a mea grimasă.

Teroarea-şi varsă-n trupul meu fiorii
A fi lumină nu te îndurai
Şi tot şopteai palavre iluzorii.

Reamintind de-a fi goniţi din Rai
S-aştept cu teamă ai veciei zorii
O moarte a nădejdii îmi dădeai.