Plătind în gânduri vamă de-ntrebare
Privirea-n stele-n şoapta nopţii suie
Aduc ofranda clipei la statuie
Şi vremea iar rostogolire n-are.

Rănit de timp nici veac secundei nu e
Şi ţin enigma-n minţii buzunare
Năluca ta lăuntric îmi apare
Fiind în amăgire flăcăruie.

Apoi te-mbraci în carne bând amorul
Şi lupta cea din perne s-a trezit
Un demon de-agonie plânge, chiorul.

Păşim de iaduri pe un drum păzit
Misterul nu-şi mai deapănă fiorul
Adam şi Eva-n noi au putrezit.