e mult prea devreme
sau poate mult prea târziu
să-mi părăsesc viața
și să ating colțul cerului
cu buzele însângerate de macii crescuți
pe coapsele unei femei satisfăcute
sau poate ar trebui să mai învăț
câte ceva
din primul sărut
când ochii îmi erau umiliți
de întunericul din interiorul
unui adolescent insistent
aflat la primul oftat

nu nu sunt o victimă
ci poate doar un complice

mă uit în ochii ei și învăț
învăț să rostesc cuvântul
pe care
nu l-am spus de multă vreme
e ca mersul pe apă
căderi scufundări și atât…

nu nu vreau să cred
că-mi pot înlocui viața
aerul e toxic și lumea din jurul meu
mă înghiontește cu privirea
și timpul se întoarce împotriva mea


e mult prea devreme sau poate
mult prea târziu
să ridic ancora
prinsă în cadavrul aceluia
care am fost
la ceasul în care
am depus peste lacrimi și suferință
o coroană de flori roșii
mă uit în ochii ei și văd o singurătate
ce s-a sinucis din dragoste întârziată

știu că e mult prea devreme
sau poate mult prea târziu
să trec dincolo gardul de sârmă ghimpată
să mă aplec pe genunchi la mormântul ei
și să strig Doamne!

și mai știu că și singurătățile
iubesc ca și oamenii