Ţipândă cucuvea pe limbi de moarte
În noapte de chemarea ei mă sperii
Se tot clădesc de frică-n minţi imperii
Strigoiul umbre prin odăi împarte.

De negrul vis eu cugetarea-mi perii
Trimit la Domnul de Credinţă carte
Şi-aproape-i ruga de-a pleca departe
Şi fără ale-a cerceta bacterii.

Aşteaptă racla-n mine ca o arcă
A mă feri de-al lutului potop
Cuvinte fără viaţă mă încearcă.

Cu liniştea enigmei mă îndop
Şi e şi Bine-n lumea asta parcă
Când îngerul lumină-aduce strop.