Extatic luna cerne somn pe lume
Se-adună în mirare trează peste
Eu dorm cu morţii în şoptiri funeste
Şi nu pot zice ce mă-ndeamnă-anume.

A exista, a fi uman că-mi este
Se strâng prunciri la ţâţa de la mume
Misterele o sferă să-şi însume
Şi mire sunt bătut de vagi neveste.

Enigma din plutiri de fum mă soarbe
Şi-mi spală pielea cu un rece cnut
Icoanele de ruga mea sunt oarbe.

Din vama de la taine-am obţinut
Cât sângele mi-e floarea de rubarbe
În penitenţa nopţii deţinut.