Eu m-am pierdut între cuvinte
precum umbrele frunzelor uscate care
după primul și ultimul zbor se așază
pe iarbă și dorm până ce urcă
spre ramuri prin rădăcini.

Adâncuri încarnate imaginar
într-un pământ de întinderi golite,
rostogolite prin nuanțe transfigurate
în interior dintr-un adânc dinainte.

Flutur în crisalidă ce își imaginează
acea amiază plină de aripi cu care
va pluti din visare-n visare.

Petale de apus pretutindeni.
Începuturi unde plutesc și răsar
stele în înserare din trupul
zborului imaginar.