destui mototolesc mochetele marilor mine digitale cînd
rup ușa la șase, pășind apoi — ca pe cățeluși de pluș, cu pîrși*
sforăindu-le în grimase — pe covorul drag și scump al concubinei.

altora li se fîlfîie de dulapuri încăpătoare, trăiesc din portofele —
prin dormitoare, fîțîie țurca peste paleți poleiți cu spermatozoizi.

e soare tare și, în oglinda fațadei, zăresc surîsul ei clinchetiu
la tejgheaua benzinăriei de vizavi. arunc peste cinci pași
o privire — dar ce sens are? — o regret bună parte din zi.

la mulți le e silă și să clipească, dă ghes liftiera
iar o sprînceană tot transmite-n cod morse prostii.
încasez un 'ca-ți-aș gura ta de derbedeu, ce mi-ești drag!
cînd îi spun că merită și leneșul iubire; și-ntreb de copii.

la etaj, un zîmbet-diapazon mă-ntîmpină cît ai clipi,
în brațe cu un vraf de dosare și, deasupra lor, un cv.


_________

* o scumpete de alunar sforăind | caută fix așa pe youtube