plouă de zile bune plouă ca în macondo
plouă și nu dau de Dumnezeu
mi-am pus o pelerină și am ieșit
nimeni pe drum totuși în pustiu Îl simțeam
m-a tras de mână când să trec linia de tramvai
fără să aud că se apropie cu viteză
stropii bat în glugă variațiunile lui bach
e o tristețe cenușie strânsă în sădile de nori
plouă a vremuri înscenate

mai încolo un râu de zile arogante
îmi iau avânt și sar pe celălalt mal în mugurii unei primăveri
alb-roz
Dumnezeu îmi zâmbește
într-un fel pe care îl poți vedea doar pe buzele unora

îmi face semn mă apropii mă așez de-a dreapta Lui
și-mi spune ceva la ureche
izbucnim amândoi în râs

mă-ntorc acasă pe drum însorit lumea se înveselește