Members comments
agonia _THISDOMAIN v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay _SPECIAL | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-05-07 | [This text should be read in romana] |
În preajma ta, pulsul îmi începe să piuie ca un detector de metale
În apropierea unei comori Apoi Toate melodiile devin mai triste atunci ne despărțim Aripile îngerului meu păzitor se ofilesc ca niște florile lăsate fără apă În creier îmi răsună constant un contor Geiger, ca și când aș fi la doi pași de infern Pielea mi se usucă, începe să-mi cadă părul, pe stradă miroase a sulf Oamenii uită să mai salute, toți se întorc cu spatele la mine Cafeaua are un gust rânced Și toate zilele mi se pare că se transformă în niște omuleți care stau la colțul unei străzi Dărăpănate și îmi arată cu degetul la toate florile care se chinuie să răsară prin asfalt Soarele e pe jumătate mort Radiograma pulsului meu pusă pe note devine o melodie tristă pusă pe repeat Și tu crezi că e normal să se întâmple așa Și eu cred că e normal să se întâmple așa E normal să mă ascund în spatele unei cruci în timp ce viața mărsăluiește la doi pași de mine Atât de aproape, încât pot să-i ating epoleții strălucitori Tu îmi spui că e normal să fie așa, absolut normal Încep să cred că tristețea nu este deloc abominabilă, e chiar mai naturală decât moartea
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy