ca pe un vis de beduin lumina te sorbea

cristal de nisip învârtejit de furtună

o dungă de alb suficientă ar fi fost

peste tot ce-am încercat să-ți spun și nu ți-am spus

în lumină de s-ar fi rostit ochii tăi

dincolo de amăgire blestem încercări

dincolo de învelirea în spuma valurilor

din care n-a mai ieșit vreo afrodită

poate că aș fi răspuns peste veacuri chemării

să îmi scald sufletul în smaraldul privirii tale

ochi în ochi să fim fără povara timpului

fără de plumbul care ni se topește în oase

aici nu mai e vorba de înțeles nici de fum

în arderi lumina își eliberează povara

din întuneric germinează ca bobul de grâu

în sfințenie până devine pâine

cât ne va fi datul ne vom împlini în lumină

chiar dacă blestemați vom fi izgoniți în umbră

acolo vom crește semne pentru vieți viitoare

vise de beduin absorbite în lumina cea mare