Din cuget prăvălită-i întrebare
Ca raza-n ape-n noaptea genuină
Zidirea însă-n rost e în ruină
Doar nebunia-n gânduri stins habar e.

Din vin serbându-mi sfera sanguină
Un Crist redus la mine joacă-n zare
Un teatru de lumină de vânzare
Şi nefireşti cuvinte-s miezuină.

Misterele le car vântos pe şale
De-apocalips a venera furtuni
Femeie, toate le-aflu ale tale.

Sămânţa cu-adevăruri ce-o detuni
Cu zarve însoţeşte a mea cale
Pe capul meu a aduna lăstuni.