În noaptea care-şi plânge umbre-n tină
Mistere sunt şi grele te apasă
Acolo, pe la Dumnezeu acasă
În liniştea de după ploi să vină.

Erai tu a tăcerilor frumoasă
Ca floarea de pecete în grădină
Corolă de enigme şi divină
Când întrebarea peste noi se lasă.

Şi-n doi Amor ne vinde pe-o murire
Stam singuri în oglinzi de parcă sfinţi
Cuvântul unui singur glas să mire.

Aveam în văz de taine căi cuminţi
Eram eterna ta de paşnică glumire
Şi eu te-aveam ca lacrima-ntre dinţi.