Dacă în urmă cu două sute de ani Vasile Alecsandri și Alexandru Flechtenmacher au putut proslăvi uriașul eveniment politic al națiunii noastre printr-o nepieritoare creație artistică monumentală intitulată „Hora Unirii”, primul cu textul liric și al doilea cu punerea lui pe splendide note muzicale, nu exagerez nicicum spunând că un alt impresionant monument istoric și literar este complexul studiu al distinsei scriitoare române Maria Filipoiu intitulat „Recurs la Unire”, care analizează amănunțit fazele istorice ale marii Uniri naționale, pornind de la scurta „Unire personala a lui Mihai Viteazul", din iunie 1600, de la unirea lui de mică durată comparabilă cu un fulger strălucitor de început, dar din care el va renaște ulterior trecând și prin faza Unirii Principatelor făcută de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 24 ianuarie 1859, până ce s-a ajuns la strălucitoarea Mare Unire din 1918, un ideal crucial ce se dorea a fi milenar.
Cartea „Recurs la Unire” descrie cu unele detalii inedite și din perspective noi, acest uriaș eveniment istoric național a cărui evoluție a fost brusc curmată după numai 22 de ani (România Mare – 1918-1940), când acest frumos și modern stat unitar european abia apărut a fost destrămat mișelește în urma tratatului politic dintre Germania nazistă și Rusia stalinistă, prin care Basarabia revenea Rusiei, în urma ticălosului „Ultimatum” al Uniunii Sovietice din 26 iunie 1940. Un asemenea rapt istoric deosebit de abject merita un îndreptățit recurs cu aspect juridic internațional, un protest bazat pe solide documente istorice condamnabile și pe regulile democratice ale jurisprudenței internaționale, ulterior interpretate ad-libitum până și în zilele noastre de marile puteri diriguitoare, iar această sarcină dificilă și destul de complexă și-a asumat-o autoarea cărții îndeplinind-o cu deplin succes, reușită pentru care a primit o mulțime de laude pe deplin meritate. Din acest motiv, rândurile următoare vor fi departe de a face aici o analiză literară a cărții „Recurs la Unire”, ci voi răsfoi paginile ei dintr-o perspectivă a frumuseții adevărului istoric care, așa cum a fost descris, a căpătat și o strălucire poetică aparte... În felul acesta ne exprimăm admirația pentru fidelitatea creației respective închinată Centenarului Unirii si memoriei patriotice a celor care s-au jertfit ori au luptat pentru înfăptuirea idealului de aur al românilor. Nu ar fi de mirare pentru unii din cei care au citit cu atenție cele 242 de pagini ale cărții să se întrebe, mai în glumă mai în serios, dacă nu cumva autoarea s-a putut deplasa retroactiv în timp, ajutată de 242 de îngeri, să dea viață fiecărei pagini transformându-i pe acei cititori în martori oculari ai unui film în relief care proiectează acele evenimente de geneză istorico-geografică a spațiului mioritic cu mai bine de un secol în urmă. Într-adevăr, deschizând cartea, încă de la început ei vor afla un adevăr ascuns de regimul dictaturii comuniste, întrucât autoarea ne spune clar:
„Rolul esențial în înfăptuirea Marii Uniri l-a avut Regina Maria, influențându-l pe Regele Ferdinand I să intre în război (Primul Război Mondial 1916-1918) de partea Antantei, act premergător unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Maramureșului și Sătmarului cu Regatul Român – Vechiul Regat. (…) În timpul războiului, Regina Maria a făcut dovada patriotismului suprem, înrolându-se ca soră medicală pe front, chiar în prima linie și în tranșee, îngrijind soldații răniți, ceea ce i-a adus o mare popularitate pe plan internațional. (…) Despre spiritul militant al reginei Maria s-a spus că ea a format o întreagă generație de bărbați și toți o venerau, fiind recunoscută ca cea mai populară femeie din țară, devenind, astfel, un model pentru generațiile acelor vremuri.”
Deosebita sensibilitate poetică și patriotică a marii cercetătoare Maria Filipoiu a determinat-o să-și consolideze efortul conceperii minunatului ei studiu istoric și prin adăugarea în conextul lucrării ei a câtorva creații lirice în versuri dedicate copleșitorului eveniment al Reîntregirii Patriei noastre, motiv pentru care nu putem omite reproducerea următoarelor versuri patriotice pe această temă, luate din respectivul studiu, fiindcă să nu uităm că Maria Filipoiu, ca scriitoare prolifică, autoare a zeci de cărți, este și o cunoscută poetă româncă. Deoarece poeziile ei, în cartea de mai sus, au fost însoțite și de un Motto luat din scrierile lui Mircea Eliade, vom reproduce și acest Motto:
Motto:
„Noi suntem, sau am fost, unul din puținele neamuri europene care am experimentat contemplația în suferință.”
(Mircea Eliade)

Două mame are omul:
Una-i dăruiește viață,
Alta îi dă eroismul
Spre a păcii alianță. (M.F.)

VATRA ROMÂNIEI
(sonet dorului fratern)
România e a Maicii grădină,
Cu munți și câmpii brăzdate de ape,
Când îngerii coboară la agape,
În ea s-aducă pace și lumină.
Sperând că Dumnezeu le e aproape,
Merg moldoveni la altar și se-nchină,
În rugăciuni Îl imploră să vină,
Cât mai curând, de bir străin să-i scape.
Cu dor la reunire îi îndeamnă
Pe frați cu rădăcini în același neam,
Că toți sunt fiii României-mamă.
Despărțiți de mamă ca frunza de ram,
Pe căi străine, românii-și plâng dramă,
Cu al discriminării etnice blam.

VENIȚI, ROMÂNI, SĂ REFACEM UNIREA
(sonet Centenarului Unirii)
Veniți, români, să refacem Unirea!
Să fim aceeași Românie Mare!
Că trecutul Basarabiei doare,
Când amintire este înfrățirea.
Prea dureroasă este așteptare
Și umilitoare e amăgirea.
Iar Țara greu îndură despărțirea
De Moldova între alte hotare.
Prindeți-vă-n horă, soră și frate,
Uniți de limba română și de grai,
Ce-n testament de străbuni sunt lăsate!
La hora înfrățirii să îmbraci strai
Din tradițiile perpetuate,
Cât vei fi român pe românescul plai!

LA ZIUA ROMÂNIEI
(sonet aniversar)
La Ziua Țării este sărbătoare,
Ce amintește de tumultuos trecut,
În care eroi pe fronturi au căzut
Pentru patrie cu întregi hotare.
Când furtuni sângeroase s-au abătut
Peste-a țării câmpie roditoare,
Au luptat ostași fără pregetare
Și viața și-au dat-o-n ultimul tribut.
Drapelul pe monumente de eroi
Își unduiește pânza purpurie,
Ce-i spălată de însângerate ploi.
Peste veacuri să dăinuie frăție,
Fără teamă de revoltă sau război,
Veghează spirit eroic pe glie.

ECOUL GLASURILOR ÎNFRĂȚITE
(rondel Centenarului Unirii)
Răsună glasuri înfrățite,
Dar despărțite de Râul Prut,
Că-n așteptări zădărnicite
Și visul unirii s-a pierdut.
În doine de dor născocite,
Pe armonii ce vin din trecut,
Răsună glasuri înfrățite,
Dar despărțite de râul Prut.
Cu inimile împietrite
Se răscolesc străbunii, în lut,
Că vor să iasă din morminte;
În ei purtând spirit renăscut,
Răsună glasuri înfrățite.

ROIUL DIN STUP FĂRĂ MIERE
(rondel-pamflet corupției)
În stup din Parlament e roi
De muște ce nu fac miere,
Ci bani adună-n mușuroi,
Să le sporească avere.
Ca să își umple sacii goi,
Trăgând sforile-n tăcere,
În stup din Parlament e roi
De muște ce nu fac miere.
Nu-i văd pe săraci în noroi
Și nu le-ascultă durere,
Când suferința e în toi;
Dar la huzur și plăcere,
În stup din Parlament e roi !

Toți cei care au citit studiul „Recurs la Unire” au înțeles mai clar ca oricând că prin fapte, prin documente incontestabile, prin dorința de unitate și prin eforturi colective, au înțeles bine că jertfele eroilor și ale conducătorilor patrioți ai acestei frumoase Grădini ai Maicii Domnului nu au fost deloc zadarnice și că toate suferințele noastre s-au terminat cu Victorie, chiar dacă ultima din izbânzile esențiale a fost știrbită, dar distinsa noastră autoare a avut darul de a ne insufla speranțe mari în viitor convingându-ne că acest Recurs la Unire este încă un mare pas înainte spre consolidarea unei sfinte Românii Supreme, atotputernică și binecuvântată de Dumnezeu. De aceea Recursul la Unire rămâne în continuare un puternic fluviu nesfârșit care este de neoprit devreme ce fiecare capitol curge spre viitor ca o simfonie a cuvintelor, ce se unduiește suav, în armonii de înalte sentimente umane. Fiecare cuvânt din această carte este o picătură de nectar divin, ce hrănește sufletele într-un festin sublim; este un omagiu adus României Nemuritoare, o poartă luminoasă către infinit, unde fiecare încurajare este un pas spre absolut. De aceea încheiem spunând:
Maria Filipoiu, numele tău rămâne
Un simbol al Unirii, o stea ce nu apune !

Prof. Cristian Petru Bălan
Glen Ellyn, 12 iunie 2024