Aud pe azi, a mâine-n ghem miroase
Şi toate la un ieri din gând ascultă
Pe urme se adună vreme multă
Mormântul creşte aprig, mut în oase.

Cât încă-n treceri viitor rezultă
În matematici ce-s din sânge scoase
Îmi venerez teluricu-n vântoase
În necăzânda-mi încă stea ocultă.

Când Dumnezeu mă va iubi-n chemare
O să zâmbesc, amicii mei plângând
Râzând voi fi, ci ei cu răni amare.

Stăpân pe ţărmul fără unde, când
Ci ei rămân robiţi de seci altare
Dar moartea cântă-oricum de-ţi vine rând.