Ploua, în humă-s mănăstiri de apă
Călugăriţe pietre-nalţă rugă
De abur, spre-a iubi un nor pe fugă
De Domnul dragostea fiind mioapă.

E cerul răsturnat de buturugă
A micilor pricini de ud ce sapă
În tină mormântala frunzei groapă
E-n prag de toamnă, vântu-n vie-ndrugă.

Ne vine vinul, şoapte de beţie
Din sânge care a purces din must
Femeie, sorb atunci uitare ţie.

Sudoarea-n piele nu o să-ţi mai gust
Că fi-va somnul meu împărăţie
Cu minţi pierdute, tu cu visul just.