și ploaia îmi bate în geam ca moartea care mă cheamă la joacă
își pune mîinile pe pervaz și îmi cîntă ca o sirenă pe care n-au m-ai luat-o părinții
de la școală, e frumoasă moartea mea și cînd mă uit în ochii ei, ploaia
arată că o moartă de sete

nici nu mă mai gîndesc la iubire, e o jucărie stricată și ea
mă gîndesc doar la tine pe care te pot urca în brațele mele să culegi
cireșe de pe cer, să stingi robinetul din care vine ploaia
să mergem în tălpile goale eu pe ale tale și tu pe ale mele

să pătrundem în cuvinte cum a venit iisus în oameni
să dansăm goi în lumina lunii pline și să ne sărutăm
iar ploaia să bată în geam ca în gratii
pentru că ne-am luat prizonieri în dragoste