am observat
perfecțiunea nu există
am căutat să fac toate lucrurile perfect
până când am văzut cum crește
și se dezvoltă singurătatea
pe alei sculptate de zei
până când cioburile mi-au intrat în tălpi
și idolii au devenit țăndări
te-am căutat într-o altă lume
ți-am dat un nume deși aveai un nume
și spuneai
nu e zadarnic
îți voi da legi noi
îmi vei pune legi noi
înainte de a mă pierde
mă vei recunoaște
lumea devenise stranie
foarte singură
chip de lut și chip de lut
pentru a umple vidul
din zilele fără de sfârșit ale melancoliei
braconierilor de elefanți din care a rămas
doar fildeșul și cimitirul elefanților
pentru cei care au distrus și au ucis
lumea se blocase
roțile-i se împotmoliseră
la lumina opaițului
nici eu nici tu
n-am venit să judecăm nelegiuirile
în ovații
printre spectatori clandestini
când mi-era foarte dor
am inventat o altă singurătate
care să-ți vorbească și să nu moară
înainte de ceaiul de la ora cinci
dând din aripi și să mi te apropie
cu inocență la căderea în păcat
cu mult înainte de a fi
eu adică tu tu adică eu