Întunericul e peste tot în jurul meu
ca un ocean hălăduit de furtuni,
ca tulpina unui nuc
ce înconjoară dinții lanțului de drujbă
și apoi își tâmpește mintea de stele.

Dumnezeu nu răspunde,
Nu că n-ar vrea sau n-ar avea timp.
E copleșit de tristețea eșecurilor mele.

Întunericul e o armă.
Crește pulsul, se simte stăpân.
Mănâncă măduva tuturor spinărilor
care se pleacă sub greutatea lumii.
E ca un espresso ars, cu gust pământiu.