floare de apă inima se deschide între lujeri amețind stelele
Ursa Mare dă binețe singurei petale privind
poarta vântului
în douăzeci și șapte de vise


fără valuri cerul înmiresmat de lotuși
ridică genele lumii
spre ochiul Domnului
rugă


apele trec prin fiecare cerc fire de om
spre pajura sufletelor
aruncate din înalt
o singură dată


uneori doar urmele zeilor
se dezvăluie pe luciul
pământului