iau poemele și le citesc până la mutilare. devin fluidă și mă scurg galbenă printre picioarele tale.

hai să facem un foc mare cu tot ce ne-a rămas neatins de ape.
să ne luăm un loc în parcare. cel puțin acela ar fi un timp despre care știm cîte ceva.
între noi un fior se strecoară nepotrivit ca un drapel într-o piață de zarzavaturi.
nu avem habar unde duc drumurile frumos desenate în palma orașului.
eu îți ghicesc o amânare și o mare iubire. scuipi într-o parte. vrei să se împlinească. știu.

recit mai departe. piele pe piele sânge în sânge lucrurile se mișcă furioase în noi.
am o umbrelă cu fluturi. ploaia spală ora și data marcate cu ultima noastră grjă.
de-acum va trebui să ne măsurăm în altceva. schimbăm vorbele ca pe niște pelerine uzate. ești caraghios de portocaliu. totuși îmi vine să-ți plâng pe umăr. bolborosești ceva despre un dumnezeu. nu te mai aud. nu te mai aud.

ritmul acestui poem epuizat e singurul element bivalent și aproape viu.