Nu pot lua asupră-mi acest incredibil simulacru de vină
al relațiilor mercantile bazate pe echilibru saprofit.
Bate-n ușă comisionarul anonim al unei societăți nonprofit
să-ntrebe dacă doresc să donez câtiva pași de duzină.

Sigur că da, tocmai am dat afară pe ușa din față
câteva trilioane de gânduri rare, obsedate de drumuri
și un zbor dus-întors pentru iubirea de suprafață
a unui pelerin iezuit colecționar de efeminate parfumuri.

El bate regulat în fereastră, cu pipa păcii simbolic aprinsă,
când are nevoie de elixirul vieții, fără filtru de minciună,
el afumă zilnic o duzină de femei cu siguranță nestinsă
și caută adăpost tendonului vulnerabil în caz de furtună.

Comisionarul rupe din carnet o scutire de taxe pecuniare
pentru anul morții, spune, vei plăti mai puțin cu o întoarcere.

26 februarie 2002

Din volumul "Geometrii singulare", sept. 2003, editura Pro Transilvania, București