Aș bea un ceai, că doar sînt om,
Da-mi place ceaiul copt în pom,
O tescovină de tulpină,
O țuică fiartă, mercantilă...
Că ceaiul-ceai nimic nu-mi spune,
Că nu e fiert, cu dor, din prune.
Ceaiul de mentă? Esti dementă?!
Muiere, tu, esti decadentă!

Nici ceaiul sec de sunătoare
Nu mă mai pune pe picioare
Si zău c-as bea orice ai vrea,
Dar tu mă cicalesti, esti rea.
Ceaiul de soc sau musetel
îmi pune-n suflet un cîrcel...
Si cum mă pot drege, muiere,
Cu ceaiul îndulcit cu miere?

Hei, sînt bolnav, m-asteaptă dricu'...
Veni să-l ia si pe tăticu,
Da'n drum spre tintirim as vrea
Să te opresti, să bem ceva.
Hai, popo, fără de prohod,
Că mi se pune-n gît un nod.
Mai bine să ciocnim paharul
Si să ne cinte lautarul.

Refren la baladă

Tuică batrină
Te tin în mînă
Te dau pe git
Că mi-e urît
Fără pahar
Mi-e în zadar
Orice strădanie
Pîn' la pierzanie.

Epitaf la balada

Uite aici zace un om
Indrăgostit de-un singur pom
Cam de prin anii tineretii:
De prunul vietii!
Si-acum se duce
Să se culce
La modul cel mai elegant
Precis intr-un restaurant.