Poate că secunda aceasta
îmi e dată numai de probă.
poate că fără de mine
mâinile mele
pipăie obiectele
autorevelându-se
acești doi ochi ai mei
aceste două urechi ale mele
privesc aud fără de mine
luând uneori chipul
și asemănarea sufletului meu
mi-am astupat urechile
și le-am spus timpanelor
Auziți-mă!
M-am legat la ochi
și le-am spus
Vedeți-mă!
O, voi picioare, duceți-mă unde vreți
pe un drum pe care-l alegeți
numai să ajungem
la sine!
Dar dacă această existență
îmi e dată numai
de probă?!