mi-aduc aminte prin răstoacă
adeseori te urmăream
erai copila ce din joacă
în zâna bună o schimbam
pândeam parfumul din cosiță
de undeva ascuns în fân
doream să văd lângă căpiță
mijindu-ți mugurul de sân
și doamne, ce mai zarvă mare
a fost când eu lângă pârâu
m-am apropiat de scalda-n care
te adânceai ca macu-n grâu
e dusă vremea când pe seară
furam în glumă un sărut
și îmi doresc a mia oară
acum să-mi treacă de urât
căci dragostea de ființă pură
ce timpul vechi mi-o dăruia
s-a dus și parcă simt arsură
din dorul ce m-a rupt de ea