Cand lumina se va stinge,
Iar ziua va fi noapte,
Iarba va scadea
Si vom fi tristi amandoi.
Nu se vor auzi soapte,
Vom fi singuri printre vise sparte,
Vom sti ce-nseamna moarte,
Prin moarte insa vom trai.
Alti oameni nu vor exista.
In noi
Vom cauta si poate vom gasi
Cu totul altceva.
Doar undeva, departe, la infinit,
Sau poate unde infinitul se va fi sfarsit,
Zari-vom doua siluete-mbratisate…
Dar si ele vor fi la fel de moarte
Ca noi doi.
Vom fi doua iluzii sfaramate…
Cadavrele ne vor inconjura;
Vom suferi, vazand numai iubiri intunecate…
Mortii vor plange.
Un cor de lacrimi stinse.
Apoi ne vom strange
Cu totii
Intr-un joc de suflete sfartecate,
Jocul mortii.
Din joc ne vom desprinde noi,
Apoi alti morti, doi cate doi,
Nu se vor mai auzi soapte,
Vom fi doar noi,
In jur doar noapte
Si morti, la fel, doi cate doi,
Apoi alti doi, plutind prin moarte,
Apoi alti doi,
Alti doi,
Alti noi.

din "In noi e un cer mai adevarat"- Tel-Aviv-1984 (C)