Picurii ce cad
din degetele ei
îi învelesc în blănuri de urs
și-i culc în scutul rotund
atîrnat cu șuvițe
din coama-i sălbatică
să-mi folosească drept platoșă
sub mulțimea de blănuri însîngerate
ale tuturor bestilor
ce sărută cadavrul meu.
vreau să mă doară cele nouă bucăți
din ochii lui Fenrir
care ardeau blănurile de urs
zburdînd pe-un cîmp cu mieii
sfîșiindu-le blănița
încît tot cîmpul era pete albe...
venise în sfîrșit iarna
cu moartea ștearsă
a unui strigăt pe mare,
o săgeată ce zboară în ceață
și ea cerîndu-mi blana
să-și învelească
degetele rănite.