Și dacă
Dumnezeu a creat Universul în joacă?
Și dacă
Dumnezeu era un copil de cristal?
Și dacă
într-un cub plin de nori a înscris o sferă
Numind-o
plin de imaginație: Pământ?
Din pură curiozitate
l-a umplut cu viață, iubirea lui sinceră
Dând culoare întregului
în verde a-mbrăcat natura,nouă oamenilor
Ne-a dat gândul și glasul
să putem cânta iubirea Lui în vorbe înțelepte.
Pe cerul pământului
a așternut stelele, să poată stinge
Din când în când câte una.
S-aducă noi chipuri,noi forme
în joacă
Vrând să mai schimbe tabloul
se plictisea.
Atunci a luat sfera
și-a aruncat-o în spațiu
Să vadă
cum se va așeza printre planete.
Din curiozitate.

Mă întreb mereu:
Viața e un joc de copil?