lingura nu există
uită
e timpul să purtăm insigne scumpe
să ne facem vaccine antidepresive
când privim copiii de stradă

pe hartă suferințele sunt fixe
iar de cele mai multe ori copiii seamănă cu părinții
pe strada mea nici un vecin nu cumpără flori
și ni se trimit prin poștă linii

un suflet ca al meu umblă pe jos
adună în buzunarul de la geacă o hârtie pe zi
alteori
văd numai puncte albe și adrese unde nu locuiește nimeni
sar într-un picior până la prima stație de tramvai
iar în gândurile mele se aprind la ore fixe lumânări

vreau să scriu alte versuri
și nu știu de ce mă tot feresc să-ți dedic o metaforă
mai bine o să desenez într-o zi niște fluturi
ca și când nu-am să te mai văd niciodată
iar la final am să-i spun medicului de gardă
că e dimineață
iar
lingura aceasta nu există.