a obosit trudind toată noaptea
să-și facă trup de bărbat
m-a rugat să mimez pamântul
pentru o zi să-i țin locul
să-și poată găsi pereche
tot El a interzis scările
a ars și ultimul betyl
sărutând apoi ca un tată
îngerii ce mai dorm încă
după ora de iarnă a firii
prinde-mi brațul iubito
vom merge pe frânghii o vreme
ca niște păpuși
spre locul lăsat gol
de ultimul tău amant
nu e ușor să fugi
ori să privești cum se pleacă
eu cer doar mântuire
pentru palmele-mi aspre
dezvelește-ți coapsa
cu aceeași vesperală dulceață
ca și cum m-ai vinde
ceva mai târziu
pe-o plajă marocană
vei privi în larg
cu ochi de maur