ÃŽnainte de uitare
s-adorm
simțindu-ți gura între mine și tine
sărutându-mă
afundă-ți capul
în pământul meu umed
iar eu cu un ochi
iți ating sufletul
doar
ca să-l văd cum tresare
bulgaryanul bulgăre de-argint
rotund ca o boabă de strugure
abur din cireașă macerată-n alcool
puterea regală sfârâind fierbinte
în ceara ombilicului
falanga regelui, roz,
se lipește de mine ca o pecete...

Regina visează o epopee cu regi
întâlnire-n niciunde
înăuntru întotdeauna altfel;
Înăuntrul,
un picur atinge
sfârcul sânului
și se prelinge întortocheat
traiectorie arcuită
spre valea întunecată a regilor
locuință nebănuită
timp cald, moale, viu,
matrice sicriu,
să-ntorci filă cu filă
până dai de tristețe
regina șlefuiește
cu apă de trandafir
capu-i de diamant
cu nenumăratele fețe
apă mediterană verde
apă mediterană albastră
respirație mirosind ușor a așteptare
saga condensată pe fereastră
mare mediterană veche
amalgam păstrat peste timp
mamă, iubită ,amantă,
pereche,
într-un singur punct de sprijin
străinul nu vine niciodată,
Înăuntrul vibrează
mâini întinse
între ele cuiburi mici
în iluzie renăscându-l
nemuritor
el se ridică din ea prin zbor
gură asemenea
Regineimariaîntâia
Amareregeletâmplar
sărutându-i degetul mare
de la picior.


La sfârșit spumă albă,
să nu uiți să închizi poarta când pleci,
regina doarme
și o pălărie neagră
pe un cap de leu de-argint,
venerabilul domn
trece solitar
prin burgul Regineimariaîntâia
în somn.