am să arunc năvodul mai la adânc
după fiecare tăcere a ta oarbă
am să prind pescărușii de numele tău
și am să-ți cânt sfâșierile lor în noapte
am să zidesc un cuib numai pentru tine
chiar dacă fiecare pasăre a paradisului
își privește nepăsător pretendenții și pleacă

am să arunc năvodul mai la adânc
să-ți prind zborul între două noduri pescărești
am să învăț să dansez cu delfinii
și am să-ți îmbrățișez stâncile venerate de valuri
am să fur pentru tine tot cerul
chiar dacă numai în ochii tăi am învățat
că se cuibăresc în serile cu nori sfinții

am să arunc năvodul mai la adânc
iar peștii foarte sălta-vor spre tine
am să le proorocesc munților iubirea
și am să-i rog să-și adune pădurile dimineața
am să-ți rostesc ușor numele
chiar dacă geloasă natura-mi va plânge
implorând să nu i te smulg iar visării

am să arunc năvodul mai la adânc
e rândul tău fantasmă dă-mi nemurirea