Singură stau
Privesc in noapte,
Cum jocul luminii
Îmi fuge prin pleoape.

Carul mic îl caut
Pe ceru-n stelat,
Luceafărul fuge
De lună furat.

Regăsesc totuși pe mine
Și fug tremurător,
Depresia-mi revine
Urăsc simțind un dor.

Vântul mă zboară
Mă poartă prin nori,
Zgomotu-mi bruiază
O pace din cavou.

Capacu-i de pământ
Lumina mă pătrunde,
Urăsc să mă distrug
Materia mă minte.

Și iarăși trec prin mine
Vibrează prin cuvinte
Fiorii realității
Și visele-mi creștine.

Bătută mă ascund.
De-a palmei realitate,
Noaptea cade blând
Singurătăți de moarte.