Când voi dispărea dincolo de zare,
Ajută, Doamne, cuvintele mele
Să pună lumii eternele-ntrebări:
De ce ne-am mai ivit în lumină,
Când toate câte sunt dispar,
De ce din floarea din grădină
Rămâne doar un ciot hilar.

Fă, Doamne, din cuvinte să răsară
Stafia spiritului meu,
Îndemnându-i pe oameni spre soare,
Oricât chinul vieții le-o părea de greu.