Doi îndrăgostiți dorm în ceasul
cu pendulă și aripă albastră.
Deasupra lor, zăpada, casele,
în loc de soare
cîntă o pasăre măiastră
ecoul munților.
Nuntă tristă, ca două căldări albastre
la gîtul bătrînului cu barba albită
de rochia miresei,
se deșiră în verdele
caselor strîmbe din căpițe de fîn,
din ploaie și nașterea ploii
în copacul roșu.
Pe cer aleargă turme de vite,
în rădăcini, oglinda sufletului.
Ca o umbrelă din pene de pătrat
își zboară palma peste sat
lumina și nimbul razelor
învăluie patul nou-născut
din pîntecele beat al soldaților,
pe muzica albastră de vioară spartă.
Prin fereastră, casa din curcubee
și, mai în spate, Golgota,
pe scări roșii vîslesc salahorii,
verde ceas bate androginic
la gura cimitirului,
amară