–Hei, Sancho, adu-mi armura de vis
pentru ultima luptă,
deși coasa acestei întunecate Dulcinei
sfărâmă și stânca.
Noi însă, chiar fără nici o șansă,
ca niște cavaleri ce se respectă,
n-am renunțat la nici-o înfruntare.

Chiar dacă eu nu pot fi învins,
tu să te ții pe aproape cu o lumânare
și s-o aprinzi
înainte de a-mi da ultima suflare.

Dacă o să ți se pară
că am zburat cu Rocinanta
spre lună
să nu-ți zici că nu e abună.

–Hei, Sancho, nu lăsa capul în jos
și nu privi într-o parte.
Nu-ți mai frământa nodul din gât,
uite, umbrele noastre
vor colinda prin Lume mai departe,
fără moarte.