Parodie amară după „Sunt tînăr, Doamnă” de Mircea Dinescu





Sunt tânăr, Doamnă, vântul mă știe pe de rost
Că-mi bântuie de-o vreme prin mațe și prin sânge,
Dar de-aș putea învinge copilul ce n-am fost
M-aș lepăda de lume și never n-aș mai plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, pietre am încasat destul
Cât să resimt căderea dar, fără echilibru,
Un bulz cu caș de oaie dac-aș mânca, sătul
Aș fi o vreme aprig și iute ca un tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, licențiat, frumos
Dar nu mai vreau drept hrană o coadă de cometă
Ci vreau să-mi umplu burta cu carne fără os
Și să dezmint ideea c-aș ține vreo dietă.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr și iar înghit un gol
De aer, că-i la liber acuma, deocamdată,
Și de-aș avea vreodată la tâmplă un pistol
L-aș vrea să fie dulce, făcut din ciocolată.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr și-n zbor mă ia pe sus
Orice suflare oarbă a vântului de toamnă,
Mi-a mai rămas un ultim bănuț, cel pentru dus,
Așa că hai să mergem, cernită, scumpă Doamnă!