aș putea să dau un anunț la radio
să spun că mă ofer să ajut pe oricine
o să-mi rog eventualii prieteni să nu se supere
să nu mă tragă de mânecă, să nu mă ia în seamă
pentru că așa sunt eu. vreau să ofer fericire
în timp ce tristețile mele au început să aibă reguli precise
și poemele mele au trupul ucis de noaptea trecută
nu mai am aer, mă scufund cu ochii deschiși
încep să vorbesc despre bolile pe care le am
despre mâinile mele și întunericul care mi-e dat să-l văd
vorbesc privindu-mă în oglindă
mi-a albit părul și dacă cineva m-ar ține strâns
toate ceasurile ar amâna plecarea mea
dacă din senin m-ai vedea, dragă prietenă
ți-ai da seama că port același costum de culoare închisă
ai putea să vezi cum îmi curg lacrimile
surâsul meu. da. surâsul meu… nu l-ai mai recunoaște
pentru că a început să-mi tremure vocea când mi se pun întrebări
crede-mă, după luna aceasta, e luna când aș putea să mă nasc din nou
dar prefer să pun pe tăvile de argint doar câteva cuvinte
nu vreau să mă grăbesc, începutul și sfârșitul primei iubiri
seamănă până la urmă cu un anunț la radio
ca acesta: "aici e el, aici sunt cu el, aici e iubirea"
lasă-mi puțin loc pe o pagină
să-i scriu un singur rând pentru anunțul de mâine
e doar o îmbrățișare ce nu încape prin telefon
ca o lacrimă.