am rămas însărcinat cu propriul creier
și încă
ochii mei au zumzăit ca fagurii iernii
și încă
mi-am rotit capul împrejurul albei ore
și încă
nu m-am atins

florile de miere au pângărit ferestrele
deja
aburii au dizolvat întunericul ivărelor
deja
prin crăpăturile vorbelor trec șoarecii
deja
degetele mi se preling

frica dizolvă oasele tălpile buturugite
scârțâie
sensul degenerează măduva vertebrele
scârțâie
nervii îmi pasc sunetele rostul rugăciunii
scârțâie
și încă nu m-am închinat
lucrurilor înghețate deja

umbra neîntâmplatelor pe bulgării nopții
își scrie
testamentul