Miros florile viu colorate
abis magulitor
diadema neagra, azur scanteietor,
pe plete rasfirate

parul alb, in valuri
se prelinge fluturand
in limbi de vant, balauri
sangele negru plescaind adanc, pamant

pe langa iedera-nrosita
se preling ascunse-n tomuri groase
fire de praf, din haina innegrita
un invelis de fum acopera albele oase

se apleaca, gaura cheii o penetreaza
cu privirea sa, cu pofta
privind furiile cum incatuseaza
virtutea invelita intr-un strat gros de tafta

si in stralucitorul intuneric
purtat pe brate de un inger ciung
venea copilul unui cleric
plagile lumii curg


un iac urca pe muntele inzapezit
spre o mina prabusita
si auzeau in noapte-un glas pierdut

un vifor alb ce-i cuprindea,
un suflet alb pe toti ne-nvaluia!