când am deschis poarta
palmele moșneagului
făceau din nori
fuioare pentru tors
vântul unui noiembrie trist

o mămăligă încălzea mijlocul mesei
iar privirea lui liniștea orice zbor
haotic

păsările se așezau pe crengile boante
ale unui nuc înghețat
privind la foc prin ușița deschisă a sobei

la plecare
am băut în tăcere
din același vin