litera
prin tunelul cuvântului
până la măreție
e primăvară cu gând înflorit


litera
prin tunelul cuvântului
până la neputință
e toamnă cu gând plouat


albastrul
înscris deasupra firii
se știe
nuanța labirinturilor întoarse
ca o diferență
a vremii de câmpie verde



domesticit
imposibilul iartă
întâlnirea în infinit
a două litere paralele



litera
îmbătată de lumina
citirii tale
îmi seacă lacrima
duce povara nevoii
pentru toți
împărtășind împreună
cugetarea din tine
cu semnul scris
(un rid la frunte...
un deget deformat...)