despre mîini și ceață
nu mai știm astăzi
să vorbim nu mai putem
nici unul din noi
cînd amărăcini albaștri
strepezesc singurul orizont
rămas limpede între dimineți
gînduri își țipă nevrotic păsările
pe tăișul umbrelor fără prevestiri
o paloare mortuară
stă nemișcare atăcerilor
înghețîndu-ne treptat
această nefericire
numită noiembrie