păianjenii sunt miniștri peste interdicții
altfel de mâini întinse spre lucruri
și-au lăsat refuzul în mine
cu înțelesul să-i ucid


prin aerul în care ai putea coace și-o piatră
trece ea cu urbanitate
poate nu m-a văzut
preț de-o clipă sunt în siguranță
inițiale sfârșiturile lumii accent solitar
fiodor mihailovici fiodor mihailovici
mănânci ciozvârtă de miel
ochii lui o sa te urmărească toată viața
dimitri iar a rămas fără carboave
tentacule caracatiță trece
мой нежный и ласковый зверь


noaptea-s mistuit de migrații orizontale
la masa de joc de jur împrejur viermuie obscurul
mântuirea aluminiul rahatul
glontele cu manta de argint
și praful de pușcă


sunt un om fără de lege
tutun cărți mustăți unse de bere și ceai
ceasurile zăpăcite-n fundul buzunarelor
nici unul din cei sfârșiți de mine -
puterea lor rămasă netrăită -
nu și-a spus povestea deseatnicului
păianjenii cu libertatea lor în toi
sunt un hățiș la mine-ntre tâmple
fiodor mihailovici fiodor mihailovici
asta se cheamă ceea ce iubim sau nu
când ea își ceartă neorânduielile rochiei
muselină fină
mulată peste rotunjimi
fiodor mihailovici fiodor mihailovici
doar ea îmi dă senzația de timp
мой нежный и ласковый зверь


duhovnicul meu are vârsta fiecărui mort
sunt singur acum cu păianjenii mei
fără să știu care-mi seamănă mai bine
sunt încântat de nemișcarea asta
a cui e soarta mai potrivnică
acum când trece prin creștetul amiezii
мой нежный и ласковый зверь?