mă despart acum de îngeri
păsări și ceasuri
despre nopți anotimp și dragoste
nu mai scriu
dau liber ploilor nu mai caut
vântul în silabe


nici despre pământ și dumnezei
nu mai am cuvinte
uit muzica las copiii în adormire
nu mai simt frig și
nici marea nu o dau rest


copacii rămân firesc verticali
aurorele răsar cumva
nevăzute
las trăirile în alt om și
nici nu mai caut întâmplări


orașul tace amintirile au încremenit
la intrarea în ape
nici de tăceri nu pot rosti
acum am doar o neascultare


nu știu ce cauți tu poezie în mine
eu nu mai am sâmburi
nu îmi cresc decât
fire de întuneric uneori
când mi se numără absurd literele


crede-mă versule nu e nevoie
să ai legătură acum
cu starea rima liricul
în lumea de unde vii tu
ești liberul arbitru
eu nu pot să-ți arăt forma
nu ești nici măcar șoim


în palma stângă nu mai apare
nici o linie
cred că m-a atins
o umbră din altă carte
sau este doar o altă palmă