însingurată crizantemă
tomnind duios din diademă
cerul curbat mirînd ipotenuze
îmi piaptănă visările confuze
eu tac și biată umblătoare
strivesc sub gene-o anghinare
de dincolo de geam această poartă
spre tot ce-a fost și nu mă iartă
poem fără morală și concluzie
ciobind în galben o iluzie