Stă falnic port, orașul Tyr,
Cu-al său popor cu țara-n mare,
Nesăbuit, neplătind bir
Lui Alexandru, zis "Cel Mare".
Loviți cu pietre și săgeți
Și împresurați de peste tot,
Plătesc tribut cu multe vieți,
Să lase armele, nu pot!
Fenicienii sunt viteji
În lupta lor cu acești barbari
Macedoneni, ce-s vejnic treji-
Trupuri călite, brațe tari.
Prin lungi campanii au fost purtați,
Acești munteni ce umplu zarea.
Departe de părinți și frați,
Se luptă muntele și marea.
Și muntele e un barbar,
Care ar vrea să-nghită marea,
Iar lupta lor e un coșmar,
Ce nu cunoaște Îndurarea.
Eviața scurtă când pe zid
Stai drept și-ți aperi fortăreața.
Al morții tainic, viclean vid
Te lasă o clipă și-ți ia viața!
(Această poezie este în construcție)
(This poem is under construction)